sâmbătă, 26 martie 2011

Un fel de a striga sfârşitul prin rânduri întortocheate.

Ai vrut să ştii ce-nseamnă a trăi
Să-ţi scriu în rânduri mari şi late
Definiţii de concepte uitate.

Ai întrebat, cu ochi lucizi,
Dar cu o minte prea demult pierdută,
Dacă ea, viaţa, aşa amăruie şi pe drumuri târâtă
Merită gustată şi dusă până-n punctul pe care-l strigâm capăt.

M-ai blocat. Am tăcut,
N-am ştiut ce să răspund.
M-am gândit că pentru linişte
O să uiţi şi-o să te laşi pierdut,
Târât, în alte vise-mpotmolite.

Dar n-ai uitat,
Nu mi-ai cruţat mintea şi sufletul
De un răspuns ce nu-şi avea găsire.

Aşa c-am zis "nu ştiu!",
Pueril şi copilăros.
Dar tu ai auzit ce-ai vrut:
Un "păi nu îşi are sens şi rost"
Aruncat nonşalant.

S-a terminat.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu