Cărtărescu

Fiindcă refuz să mai scriu despre ce n-am trăit, scriu despre dimineaţă asta de septembrie '89(singura concesie sunt rimele)


Ai şters-o la facultate.
Zâmbesc, lucrurile mi se par atât de ciudate...
Cafeaua are gust de ruj fiindcă buzele mele au gust de ruj
de la buzele tale-
foloseşti un Magic Lipstick turcesc, verde în tub auriu
dar pe buzele tale devine un roz unsuros -
e tare frumos...

Erai într-o grabă. Te ojai în oglindă.
Somnul nu mai trebuia să te prindă
fiindcă domnul Frâncu s-ar fi supărat, iar apoi
mai chiuliseşi şi joi...
Ţi-am pregătit repede să mănânci ceva:
salată de morcovi şi ţelină cu un măr ras amestecat în ea
şi un ceai chinezesc la plic.
Pâine mai avem doar un pic.

Lucrurile mi se par atât, atât de ciudate:
noi locuim în aceeaşi casă
citim alături, în acelaşi pat
dormim alături, iar când spălăm împreună
tragem o boxă de la picup până în faţa uşii de la baie
şi ascultăm Beatles prin hărmălaie.
Îmi porţi cămăşile şi-ţi port puloverele,
Îmi porţi sâmbetele şi-ţi port zâmbetele.

Acum ai şters-o la facultate.
Ies şi eu în holul blocului, îmbrăcat numai pe jumătate.
Chemi liftul şi liftul vine
Dar ţi-ai uitat cheile sau abonamentul şi te întorci iarăşi la mine
şi între timp îţi fură liftul cineva
şi-njuri uşurel, şi eu: bye-bye, draga mea,
să fii atentă acolo, la LRC, LFC
sau ce dracu mai e...

Liftul coboară şi mă întorc în bucătărie
continui să-mi beau cafeaua cu gust de ruj
de la Magic Lipstickul tău
îmi fac o mie de planuri literare...
pe geam e doar un bloc urât şi o toamnă strălucitoare.