Colţuri şi cafea.

Pielea mea miroase a libertate şi cafea.

Aroma se vinde la colţ de stradă

Şi prin muzica mea.

La colţ de stradă găseşti de toate:

Găseşti soare, ţigări, lună şi vise.

Trăieşti un univers paralel care îţi usucă toţi nervii,

Îi permiţi să te consume pentru moneda universală de schimb:

Sfârşitul.

Luptăm pentru cauze care nici măcar nu ne aparţin,

Nu ne-au aparţinut şi nu o vor face vreodată;

Luptăm pentru nimicuri şi de toate,

Luptăm din obişnuinţă şi din lene.

La colţ se mai vând şi minciuni,

Căpşuni şi speranţe deşarte.

Sunt coşuri pline de boemie, butoaie de nostalgie,

Melancolie, viaţă, copilărie, urât şi frumos;

Se vând lipsuri pe bandă rulantă,

Cârpe cu suflete fumate, libertate ticsită de limite,

Urticarie, chef, stele, luni şi ani.

Se dă viaţă pe gratis şi se ia cu bani.

Se aruncă cu inimi, complexe, imaginaţie, promisiuni,

Prietenie, zodii, constatări

Ţi se iau banii pe nimicuri şi ţi se dau doar ca să accepţi nimicurile din sufletele colţului.