Bine

Suna bine, intr-o vreme
Când râdeai de mine
Și-mi zâmbeai prin gene
Și lumea se oprea și te privea
Gândind că ești doar un alt ciudat.

Era bine, la un moment dat:
Chiar înainte să spui "nu mai pot,
Am plecat".
Era bine fiindcă soarele plângea cu raze tari,
Nu ne certa, nu credea ca suntem doi mârlani,
Nu judeca ci doar privea.

Acum nu mai e așa.

Era bine:
Binele a trecut.
Era bine, dar noi eram ca de lut:
Eram simpli, dar niciodată prea normali;
Beam cafea pe străzi uitate, povesteam.
Acum am evoluat și ai crescut.
Acum am terminat, n-am început.
Eu am zis pas, tu ai zis pa.
Și uite că acum regret
Că doar atunci ne-am înțeles pe deplin.