Baliverne.

Să-mi spui jumăți doar de cuvinte
Ș-apoi să taci și să te-ascunzi,
Să minți, să pleci și să-ți alungi,
Într-un final, tot ridul de pe chip.

Înfurie-te și urlă, dar
Nu mă lăsa să tac;
Înfurie-mă și spune-mi ce să fac.
Căci pot să fiu şi eu ca tine,
Pot fi un pui de drac.

Azvârle și lovește tot.
Aruncă-te-n uitare!
Plângi, râzi şi dă crezare,
Minciunilor lor dulci.

Poate-ai zis pas.
Acum că taci,
Nici nu mai știu ce ești:
Înger sau poate doar drăcești
Fapte și gânduri reci.

Uite, acum noi ne oprim:
Plângem pe trepte-n răsărit.
Luna se-ascunde-ncet în deal,
Dar soarele n-apare:
E-n nori pierdut, sub linii reci.

Tu-mi ștergi obraji de picuri reci,
Și cerul-ți plânge pielea,
Eu iar surâd, iar tu zâmbeşti,
Tot plângem împreună .

Luna e moartă după deal
Soarele-și plânge sora.
Noi am uitat ce s-a-ntâmplat;
Zâmbim în zori, de zor, pe trepte,
Căci răsăritul printre nori
Ne-spune-n vânt povestea. 

Un fel de a striga sfârşitul prin rânduri întortocheate.

Ai vrut să ştii ce-nseamnă a trăi
Să-ţi scriu în rânduri mari şi late
Definiţii de concepte uitate.

Ai întrebat, cu ochi lucizi,
Dar cu o minte prea demult pierdută,
Dacă ea, viaţa, aşa amăruie şi pe drumuri târâtă
Merită gustată şi dusă până-n punctul pe care-l strigâm capăt.

M-ai blocat. Am tăcut,
N-am ştiut ce să răspund.
M-am gândit că pentru linişte
O să uiţi şi-o să te laşi pierdut,
Târât, în alte vise-mpotmolite.

Dar n-ai uitat,
Nu mi-ai cruţat mintea şi sufletul
De un răspuns ce nu-şi avea găsire.

Aşa c-am zis "nu ştiu!",
Pueril şi copilăros.
Dar tu ai auzit ce-ai vrut:
Un "păi nu îşi are sens şi rost"
Aruncat nonşalant.

S-a terminat.

My heroin/constatări.5

Pentru momentele în care poţi cu adevărat distinge între prieteni şi prefăcătorii ambulante.

Bine

Suna bine, intr-o vreme
Când râdeai de mine
Și-mi zâmbeai prin gene
Și lumea se oprea și te privea
Gândind că ești doar un alt ciudat.

Era bine, la un moment dat:
Chiar înainte să spui "nu mai pot,
Am plecat".
Era bine fiindcă soarele plângea cu raze tari,
Nu ne certa, nu credea ca suntem doi mârlani,
Nu judeca ci doar privea.

Acum nu mai e așa.

Era bine:
Binele a trecut.
Era bine, dar noi eram ca de lut:
Eram simpli, dar niciodată prea normali;
Beam cafea pe străzi uitate, povesteam.
Acum am evoluat și ai crescut.
Acum am terminat, n-am început.
Eu am zis pas, tu ai zis pa.
Și uite că acum regret
Că doar atunci ne-am înțeles pe deplin.

Sorescu

Adam

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Constatări.4

Ştii că e Crăciun când se întâmplă ceva ce în mod normal ar fi părut imposibil.

Minciuni de primăvară.

E martie de vreo cinci zile
şi cică sunt flori şi căldură pe stradă
şi lumea e mai calmă şi mai caldă.

Minciuni de primăvară...

Astenie şi miros de vechi
chiar dacă e timpul pentru nou;
chiar dacă lumea renaşte;
chiar dacă sunt zâmbete şi aromă de râs în jur.

Aşa că taci şi pierde-te în soarele de primăvară;
Taci şi fumează un alt suflet.