Pe Cronici, vechiul blog, aveam un post în care constatam că octombrie 2010 a avut un gust pregnant de mai. Ei bine, acum, în prima zi de mai, pot spune că nu e nici urmă de gust de primăvară: cerul e aproape alb, afară e frig, deși mă dau dârză și ies în tricou și nu e nici urmă de viață de mai. S-au schimbat poate, rolurile lunilor. E o răzbunare a naturilor pentru faptul că i-am considerat una din lunile de toamnă prea blânde și prea calde pentru a mă supăra.
De fapt, nu, are legătură strict cu faptul că sunt o melancolică încurabilă, de prea mult deja. Sau nu, m-am exprimat prost, nu melancolică, ci visătoare negativistă.
Așa că da, îmi accept pedeapsa: pentru că am avut parte de acel octombrie cu gust de mai acum îndur un mai cu gust de octombrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu