Ura

"Pe Franz l-au picat. La anul va schimba şcoala. Toro a pierdut campionatul în ultima zi. Dar nu-mi mai pasă de nimic.

Tatăl meu mi-a spus că la CMC fac cu adevărat bombe. Într-o duminică a distrus toate coliviile lui pentru canari. În următoarea a reînceput să le facă. Mama este tot timpul la don Curio. Mai rău ca înainte. Dar nu-mi mai pasă de nimic.

Ascult muzică.

Toată ziua.

Toată noaptea.

Toate zilele.

Toate nopţile.

Vara pe care am aşteptat-o atât de mult a sosit. Acum aproape a trecut. În septembrie o să mă întorc la şcoală. Bunicul mi-a spus că dacă vreau pot să mă retrag de la contabilitate. O să îmi plătească el conservatorul din pensia lui. Dar nu-mi mai pasă de nimic.

Nu-mi mai pasă de nimic.

Nu-mi mai pasă de nimic.

Nu-mi mai pasă de nimic.

De nimic.

De nimic.

De nimic.

Lui Franz i-am cerut ca amintire unul din tricourile lui. Acela pe care era scris cu pixul EU ÎI URĂSC PE TOŢI. Îl am tot timpul pe mine. La întâlnirea cu Margherita nu m-am mai dus.

Ascult muzică.

Toată ziua.

Toată noaptea.

Toate zilele.

Toate nopţile.

Au dat jos şi stejarul meu. Era pe direcţia superautostrăzii. Mă uit la tricoul pe care-l am pe mine.

EU ÎÎ URĂSC PE TOŢI, stă scris.

EU ÎÎ URĂSC PE TOŢI.

EU ÎÎ URĂSC PE TOŢI.

EU ÎÎ URĂSC PE TOŢI."

"Pentru că Alice, chiar dacă mi se pare imposibil, nu mai este.

Nu.

Mai.

Este."

Ţara minunilor, Giuseppe Culicchia

Când citeşti o carte, aşa cum am citit-o eu pe aceasta, întâi de la început la sfârşit, apoi învers, ca în final să o iau la întâmplare, nu are cum să nu te marcheze ceva, un fragment, cât de mic. Pe mine m-au lovit aceste două pagini. Au dat jos şi stejarul meu.