Nu-i prea greu, stăm mână-n mână,
Fiecare-n lumea lui, ca doi copii,
Și reflectăm la gânduri fumurii.
Și ți-aș zice hai, din nou, hai să plecăm,
Să uiți de oameni sau să uităm.
Să fugim de lume și de tot,
Să ne-ascundem ca doi bandiți, în vreun port,
Presupunând prin reducere la curcubee și nori
Că și tu cauți alte cărări,
Alte drumuri și-alte căruțe ‘ndesate
Și nu te mulțumești cu simple vise fumate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu